La împlinirea a 70 de ani de la trecerea sa în neființă

Asociația Istoria Artei organizează în toamna anului 2013 al doilea proiect de anvergură dedicat istoriei arhitecturii bucureștene. Acesta vizează cariera și personalitatea a cinci mari nume ale arhitecturii românești, valorificând patrimoniul realizat și proiectat, punând accent pe contribuția fiecăruia și pe trăsăturile stilistice definitorii, dar amintind și de monumentele dispărute.

Nicolae Ghika-Budești, exponent de seamă al stilului național și cu o activitate prolifică de restaurare a monumentelor istorice, ocupă un loc deosebit în sfera noastră de interes datorită legăturii acestuia cu familia Știrbey, pentru care a proiectat diferite reședințe.

Dedicându-i acest blog, un tur ghidat, un pliant traseu urban și evocându-i activitatea și personalitatea, considerăm că cinstim memoria celui care s-a stins acum 70 de ani.

Oana Marinache

Date biografice arh. N. Ghika-Budești

Nicolae Ghika-Budești a fost fiul lui Eugen Ghika-Budești (1843 – 1919), mare proprietar de moșii, dar și pictor și al Elenei Cantacuzino. Pictorul Theodor Pallady era nepotul ei de soră, iar arhitectul G. M. Cantacuzino, îi era nepot de frate.

Arhitectul a fost căsătorit din 1901 cu Madeleine Landrieu, cu care a avut doi fii, pe arh. Ion-Eugen (1902-1991) și pe geologul Ștefan (1904-1959).

Educație și carieră

1877-1881 Cursurile primare în Lausanne, Elveția

1881-1884 Cursurile liceale le urmează la Școala Monge din Paris

1889-1893 Cursurile Școlii de Șosele și Poduri din București

1893-1901 Cursurile de arhitectură la Școala națională superioară de arte frumoase din Paris; atelierul profesorului Victor Laloux (1850-1937)

1905-1906 Arhitect în cadrul Ministerului Cultelor si Instrucțiunii Publice

1906-1943 Arhitect și șef al Serviciului Tehnic, consultant al Comisiei Monumentelor Istorice

1910 -1938 Profesor al Școlii de Arhitectură

1930 Membru de onoare al Academiei Române

1932-1935 Președintele Societății Arhitecților Diplomați din România 

Publicații de referință

Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia în 4 volume, Arhitectura veche religioasă în Muntenia şi Oltenia - încercare de sinteză, Biserica Golia - Descrierea arhitectonică, Mănăstirea Probota, Artele minore bizantine şi romane, Arhitectura bisericii Domneşti din Curtea de Argeş - Originile şi influenţele ei, Restaurarea bisericii mari a Mănăstirii Cozia, diferite eseuri reunite după susținerea conferințelor

Stilul arh. N. Ghika-Budești

 

Nicolae Ghika-Budești este exemplul, prin excelență, al arhitectului-restaurator de monumente istorice și al profesorului care și-a dedicat viața pregătirii celor tineri. În cadrul Comisiei Monumentelor Istorice a întreprins o activitate neobosită pe șantiere, coordonând și evaluând lucrări, întocmind rapoarte și devize. În plus, experiența acumulată pe teren și cercetarea directă, l-au condus către aflarea unele răspunsuri în ceea ce priveau sursele de influență ale arhitecturii muntenești. Toate acestea au contribuit la elaborarea vastei lucrări dedicate „Evoluției arhitecturii în Muntenia și Oltenia” și a unor prelegeri susținute în țară și peste hotare. 

Arhitectul și-a dedicat o bună parte din carieră extinderii Universității din București și realizării Muzeului de Artă Națională. Numărul caselor proiectate de el în capitală este relativ mic, fiind făcute mai ales pentru propria familie și pentru cei apropiați, membrii ai familiei Știrbey.

Stilul Ghika-Budești este inconfundabil și poartă o puternică amprentă moldovenească: cărămida aparentă, discurile ceramice smălțuite, ancadramente neogotice la uși și ferestre. Nelipsite sunt și turnul-foișor de inspirație mănăstirească, arcul-potcoavă, decorația cu „dinți de fierăstrău” și motivele geometrice. În mod special, arcul-potcoavă este particularizat, prezentând o acoladă în partea superioară. Cromatica fațadelor construcțiilor sale combină nuanțele de roșu-cărămiziu cu verdele ceramicii decorative și nuanțele deschise ale tencuielii în similipiatră. În concluzie, putem observa o sinteză a elementelor arhitecturii muntenești și moldovenești care au condus la un stil propriu Ghika-Budești.

Căutările sale în ceea ce priveau motivele bizantine și populare ale artei românești s-au concretizat și în câteva exemple de decorație interioară, proiectând și mobilier.