joi, 11 iulie 2013

Traseu pietonal: 7. Biserica greco-catolică, 1909



Str. Polonă nr. 50 (fosta nr. 194)
Antreprenori: arh. C. Cora și Bossy


Foto: Cristian Gache 

În data de 20 februarie 1909 regăsim solicitarea de autorizație de construcție a bisericii din str. Polonă nr. 194, depusă de Arhiepiscopul catolic al Bucureștiului, Raymund Netzhammer (1862-1945), domiciliat în str. Esculap nr. 5, antreprenorul lucrărilor fiind arhitectul Carol Cora, domiciliat în str. Șincai nr. 4. Suprafața construită calculată la acea dată a fost de 131, 15 m.p. Pentru că s-a solicitat și avizul Ministerului Cultelor, autorizația de construcție a fost emisă abia în 2 mai 1909 pentru „una biserică din zid masiv, acoperită cu metal, conform planului presentat și aprobat, pe suprafața ce a plătit și cu observațiunea de a păstra distanța regulamentară de 10,00 m.l. din vecini”.
Lucrările de aliniere ale străzii Polonă și de prelungire a străzii Fecioarei afectează proprietatea, îngustând deschiderea de la strada principală. Lotul de teren are forma trapezoidală, cu deschiderea mai mare spre interiorul curții. Aprobarea a fost întârziată și de faptul că nu se depuseseră planurile fundațiilor.
Planurile au fost avizate în 2 mai 1909 de către arh. Ernest Doneaud (1879-1959), șeful serviciului alinierilor, care se afla la începutul carierei sale în serviciul public bucureștean. Setul depus este datat în februarie 1909 și semnat de antreprenor, cel mai probabil pentru a evita un conflict de interese în cazul arhitectului Ghika-Budești, care lucra în cadrul Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice.
Dosarul conține planul temeliilor, planuri de situație, planuri cadastrale cu zona afectată de exproprieri și alinierea străzilor, planul turlei octogonale pe arce moldovenești, planul fațadei principale și a celei laterale, planul orizontal și secțiunea bisericii (în care se vedea amvonul, azi dispărut). În această etapă de proiectare, fațadele nu prezentau toate elementele de decorație, ci doar firida semicirculară a icoanei de hram, deasupra intrării și ocnițele.
(Arhivele Naționale Direcția Municipiului București, fond Primăria Municipiului București Tehnic, dosar 271/1909)

colecția istoric Cezar Petre Buiumaci

Într-o carte poștală de epocă  care ne înfățișează biserica în etapa finalizării construcției, putem observa câteva detalii prețioase:  decorația murală (mozaicul icoanei Sf. Vasile) și sculpturală (baghetele neogotice ale ancadramentului) nu fusese încă realizată, ci remarcăm doar discurile ceramice smălțuite de sub cornișă și benzile orizontale, suprapuse, realizate tot din ceramică smălțuită. Soclul, partea de sus a contraforților, ancadramentul intrării principale, ocnițele erau tencuite în culoare deschisă, realizându-se un contrast cu cărămida și brâiele ceramice.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu